8. Revendicarea revizionista: expertul in executii, americanul Fred Leuchter, a adus o dovada stiintifica asupra asa-ziselor camere de gazare de la Auschwitz care nu puteau fi folosite in scopul sus-amintit.

Dupa Raportul Leuchter, Fred Leuchter a fost violent atacat din doua motive:

1. Nu avea calificare de inginer cand si-a scris studiile pentru procesul inflacarat.

2. El a fost platit de apararea lui Zundel si de aceea considerat ca apartinand punctului de vedere revizionist.

Dovada se afla in budinca.

E adevarat ca Leuchter nu avea o calificare adecvata. Iisus Hristos nu avea diploma (calificare) in crestinism. Marx nu avea calificare in marxism.

Ceea ce a descoperit Leuchter poate fi,
si a fost, verificat independent de ingineri ce poseda diplome impecabile.

Fred Leuchter era, inainte ca lobby-ul holocaustului sa-i distruga cariera si reputatia, un foarte cautat specialist in echipamente de executie din America asa cum l-a recomandat si Warmon Bill Armontrout.

Warden Armontraut marturiseste in 1988 la procesul Zundel ca exista un singur consultant in SUA care cunostea designul, operarea si intretinerea camerelor de gazare, si acest consultant era Fred Leuchter.

Armontrout era cel care l-a indemnat pe Zundel sa-l contacteze pe Leuchter (Marturia lui Armontraut - vezi Au murit 6 milioane in realitate? Report of the Evidence in the Canadian "False News" Trial of Ernst Zundel -1988, Editat de Barbara Kulaszka, pp. 351-352).

Leuchter era de o inalta comperenta, bine platit si respectat in domeniul lui inainte de a fi ruinat financiar si ca reputatie de catre vicioasele atacuri ale Lobby-ului holocaustului - ce a si-a vazut afacerea lucrativa (de strangere
a miliarde de dolari din toata lumea
pret de mai multi ani) amenintata
de descoperirile lui. Pe de alta parte Leuchter a fost calificat de judecatorul Thomas ca martor expert in timpul procesului Zundel din 88 privitor la marturia Leuchter. (vezi Au murit 6 milioane in realitate? Report of the Evidence in the Canadian "False News" Trial of Ernst Zundel -1988, Editat de Barbara Kulaszka, pp. 354-362).

A doua acuzatie: ca Leuchter ar fi fost platit de apÑrarea lui Zundel si deci descoperirile lui sunt automat posibile de suspiciune.

Desigur, Leuchter a fost platit de apararea lui Zundel. A fost angajat sa mearga la Auscwitz intro foarte dramatica misiune secreta in timp ce Zundel era in proces la Toronto in 88, luptand pentru libertatea si reputatia sa. Nu existau nici timpul nici banii necesari pentru a cauta pe altcineva. El nu era un specialist aparut peste noapte asa cum adesea sa spus.

Mai mult, Leuchter le-a marturisit lui Zundel si avocatului sau inainte de a merge la Auschwitz, ca el credea in existenta camerei de gazare si daca o va gasi verificabila, va marturisi sub juramant si in raportul sau.

Zundel l-a angajat totusi si l-a trimis pentru ca era sigur de probele lui si conta pe integritatea profesionala a lui Leuchter.

Leuchter a mers. A vazut. Sa intors mult mai lamurit.

Cititi ceea ce are de spus in Raportul Leuchter (Journal of Historical Review nr. 9, (1989): 133-139.

Deci Leuchter a fost platit pentru munca lui. Si ce e cu asta. Cine a platit pentru investigatiile si cartea lui Pressac? Cine a platit pentru Fundatia Beate Klarsfeld? Cine a platit pentru studiul procesului din cazul Zundel strans in cartea numita "Ura in proces?" (Gabriel Weimann and Conrad Winn, Mosaic Press, Oakville, 1986).

(Nu, nu cum credeti dvs.! Cel putin partial cei ce platesc taxe in Canada.)

Dr. Hilberg si dr. Browning au fost platiti de guvernul Canadei in expertiza lor menita sa sustina afirmatiile Lobby-ului promotor al Holocaustului. Browning singur a primit aproximativ 25.000 dolari pentru a depune marturie impotriva lui Zundel - gratie celor ce platesc taxe in Canada.

Aceste doua fapte, ca Leuchter a fost platit si ca nu a avut destule parafe pentru a face
lucrul pe care l-a facut, pot nega oare descoperirile stiintifice care pot fi revazute si verificate? Cand Leuchter a fost intrebat ce poate sta in calea unui om care a fost platit de cineva ca sa-i altereze descoperirile stiintifice, Leuchter a raspuns simplu:

"Oricine ar face asta si-ar risca statutul profesional!"

Vor fi oare profesionalisti inalti si ingineri doritori sa iasa in fata si sa refaca ceea ce Leuchter a facut? Vom vedea.

Realitatea revizionista este aspra. Chiar astazi, in Germania, daca un om de stiinta verifica descoperirile lui Leuchter, acel om de stiinta isi pierde slujba si intra in puscarie. Astfel sa intamplat si cu tanarul Germar Rudolf, un om de stiinta german cu cea mai buna calificare, fara nici o pata in acreditarile sau dosarul sau. El a scris un raport magnific. (Das Rudolf Gutachten, Cromwell Press, 1993). Viata si cariera lui sunt ruinate, in timp ce lui Browning i-a suras norocul.

Fie si numai pentru asta, nu prea exista oameni care sa mearga voluntar pana la Auschwitz cu propria lor calificare si probitate inginereasca.

In sumar

Nimeni nu neaga lagarele de concentrare. Erau centre de detentie, dar nu atat de numeroase pe cat se afirma. Nu erau centre de exterminare.

De fapt, in conformitate cu serialele brosate Time Life despre prizonieri, numarul lagarelor de concentrare germane era sub o sesime (1/6) din numarul lagarelor
din SUA pentru japonezi, germani, italieni si prizonieri de rasboi si in Germania erau considerabil mai putine lagare decat avea maleficul aliat al Aliatilor - Stalin - in Gulagul sau.

Aceste lagare ca Auschwitzul adaposteau evrei printre multe alte nationalitati. Ele de asemenea adaposteau criminali, inclusiv germani: tradatori, spioni si altii care sabotasera Germania in rasboi.

O data in plus: erau lagare de detentie. Nu erau lagare de exterminare.

Nimeni nu a supravietuit plutoanelor de executie ale lui Stalin de la Katyn, si foarte putini au supravietuit mormantului de gheata din Kolyma si multe alte lagare staliniste. Se vehiculeaza repetat ca in infamantul "holocaust" exista singurul caz de "genocid" care e zilnic "dovedit" de supravietuitori.

Este intristator dar adevarat ca zeci de mii din toate nationalitatile au murit in lagarele germane, in mare parte de boli cauzate de malnutritie, suprapopulare, lipsa igienei si a medicamentelor. Indubitabil unii au murit din neglijente sau chiar crude tratamente ale unor gardieni brutali. Natura umana fiind asa cum este si a fost, trebuie sa fi fost atrocitati. Cine poate presupune cum a simtit sau actionat un gardian caruia i sa spus tocmai atunci ca propriul lui copil a fost incinerat in adevaratul holocaust numit Dresda - un oras lipsit de aparare, fara importanta strategica si plin de refugiati? Dar daca tocmai a aflat ca propria lui mama zace ingropata in ruinele Hamburgului sau ale Berlinului? Cu certitudine nu ar fi simtit candoare pentru cei pe care ii considera inamici. In aceste circumstante evreii ar fi putut ajunge in capul listei.

Aceasta experienta nu este unica sau specifica "lagarelor naziste".

A fost identic in zeci de milioane din gulagurile staliniste, in lagarele de detinuti politici sau prizonieri de rasboi. Aceasta soarta a fost impartasita si de catre olandezi in mana japonezilor si de catre britanici si canadieni in Birmania, Singapore si Hong Kong. A fost impartasita si de catre americani in Filipine, de germani in Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Franta.

Si sa nu uitam ca a fost aceeasi si pentru germanii din Germania postbelica in lagarele de exterminare ale armatei americane de la Reisweisen descrise de autorul canadian James Bocques in cartea sa "Alte pierderi" si in recenta sa carte cu acelasi subiect. Bocques afirma ca milioane de germani au murit ca rezultat direct al politicii deliberate a Aliatilor.

Toate aceste morti au fost morti
tragice. Tragice pentru evrei si tragice si pentru germani. A fost tragic pentru toti cei implicati in rasboi. Pentru a-l cita pe Robert Faurisson, eminentul revizionist: "Continuati sa vorbiti despre crime de rasboi. Rasboiul insusi este o crima".

A afirma ca au fost atrocitati pentru ca mai apoi acestea sa fie talmacite ca genocid este deceptionant. Chestiunile statistice si logistice despre care evrei au fost in care lagare, de ce si cand si unde, au fost documentate cu mult timp in urma, intro foarte detaliata carte, de catre Walter Sauning numita "Disolvarea evreimii europene".

In ultimele intorsaturi si rasuciri de dans ale lobby-ului in jurul Marelui Mit al Holocaustului, ei va vor face sa credeti ca majoritatea lagarelor de exterminare au fost in Est (unde majoritatea evreilor vor spune ca au trait) si doar cativa au murit in "Vechiul Reich german" - pentru ca va fi mai usor sa pastreze secretele in Est.

Wow! Ce trasnet!

Fapt este ca zeci de mii de oameni au fost imbarcati in trenuri din Auschwitz in Polonia spre alte lagare din Altreich (teritoriu german) la sfarsitul rasboiului - intre care Ellie Wiesel, Sabine Citron si Anne Frank.

Acestea sau facut cu cheltuieli ale germanilor si cu diverse incoveniente deloc necesare pentru a-i omori pur si simplu. Puteau mult mai usor sa fie lasati sa moara de foame in lagarele de concentrare abandonate, ca oameni ce luptau sa scape din ghearele comunismului.

Nu au existat "lagare de exterminare" germane. Punct. Oameni au murit in orice timp de rasboi in lagarele de concentrare din numeroase motive, inclusiv varsta inaintata.

Mai este necesar un punct final si se refera la faimoasa (in lume) placa de la Auschwitz.

Timp de decenii sa afirmat prin aceasta placa ca 4 mil. de oameni au fost omorite prin genocid in Auschwitz. Asa cum a fost sintetizat de dr. Faurisson inainte de 3 Apr. 90 aceasta placa comemorativa (unde Papa si presedinti ai numeroaselor state au facut genoflexiuni in fata unor victime inexistente) contine urmatoarea inscriptie in 19 limbi:

"Aici, din 1940 pana in 1945, 4 mil. de barbati, femei si copii au fost torturati si asasinati in genocidul hitlerist".

Pentru aproape jumatate de secol. aprox. 500.000 de turisti au fost in mod deliberat inselati de asa-zisi intelectuali si ecscroci morali in timp ce vizitau parcul tematic de minciuni antigermane si orori de la Auschwitz si Birkenau - unde ghizii turistici, cartile si filmele insista de decenii cum ca tot ceea ce vizitatorul vede este ".... in forma sa originala".

In textul urmator se poate citi dupa cum urmeaza:

"Acest loc, unde nazistii au asasinat 1.500.000 de barbati, femei si copii, majoritatea evrei din diferite tari europene, poate ramane pentru vesnicie un loc de plangere si disperare si de avertisment. (Luc Rosenzweig "Auschwitz, la Pologne et le genocide", - Le Monde, Ian. 2795, pag.1).

De ce aceasta scadere a cifrei?

Acum, lobby-ul promotor al holocaustului afirma: "Ei bine, nu noi ci sovieticii au umflat cifrele!"

In conformitate cu acest argument, sovieticii afirma: "dinadins au crescut numarul cazurilor de neevrei din Auscwitz-Birkenau de cateva ori fata de numarul lor real. Odata cu sfarsitul comunismului in Polonia si fosta Uniune Sovietica oficialitatile de la muzeul Auschwitz au micsorat meticulos cifra dezastrelor in rand cu istoricii care ani de zile au insistat ca au pierit in Auschwitz intre 1 mil. -1,5 mil. de oameni, 80-90% fiind evrei. (The Breitbard Document - Simon Wiesenthal Center).

Desigur blamati-i pe rusi si pe polonezi. Nu acordati credit revizionistilor cum ca numarul lor scade si scade mereu sub lupa erudita a cercetarilor atente.

De ce sa nu mai aruncam o privire catre revelatoarea schema a doctorului Faurisson?




Dr. Faurisson, asa cum ii este stilul, fiind un cercetator erudit si meticulos, un om scrupulos de onest cu prietenii si inamicii deopotriva, va poate spune ceea ce este de departe cunoscut. (Explicatii complete in apendice A).

Figura de mai sus este elaborata in Dec. 95 ca raspuns la o reclama plasata de Liga Antidefaimarii evreilor in New York Times. Aceasta reclama publicitara intreba "Unde sunt evreii care lipsesc?"

Aceasta este exact intrebarea pe care o tot pun revizionistii - intrebare pentru care acestia au fost vanati, batuti, scuipati, acuzati, judecati, inchisi si chiar ucisi. De ce este criminal sa vrei sa stii de ce numarul descreste mereu - ca un balon care a fost intepat?

Nu sunt mai degraba stiri bune si nu rele ca milioane nu au murit la Auschwitz? Nu este acesta un lucru imbucurator?

Dupa o mult mediatizata campanie initiata de echipa Zundel si directionata spre domnul Gorbaciov cu cativa ani in urma, sovieticii au eliberat in final Cartea Mortilor de la Auschwitz pe care o capturasera in 1945.

Surpriza!

Asa zisele 4 milioane scazute la 1,5 mil., au scazut la 74.000 de morti dovedite. Toate meticulos inregistrate cu: nume, date, nationalitate, religie, varsta, motivul si cauza mortii!

Cercetatorul german Tjudar Rudolf, vorbitor fluent de germana, engleza, franceza, yidis si poloneza si care intelege majoritatea limbilor si numelor slave, a parcus toate aceste registre de morti si a totalizat numarul evreilor morti in conformitate cu numele si religia, inclusiv admitand numele slavizate.

Ce a rezultat?

Putin peste 30.000 de evrei au murit la Auschwitz.

La aceasta cifra au ajuns revizionistii holocaustului. Din tot ceea ce cunoastem astazi, in conformitate cu aceste analize, cam 30.000 de evrei si-au pierdut viata acolo, majoritatea datorita bolilor si supraaglomerarii, in Auschwitz si alte tabere de munca afiliate complexului principal Auschwitz.

Este un numar suficient de tragic. De ce era nevoie sa fie exagerat? Ca sa justifice ce? O campanie vicioasa de ura impotriva fostului adversar? Un regim care si-a facut intrarea in paginile istoriei cu 50 de ani in urma?

Despre asta este vorba?

Sau nu e altceva decat o modalitate de a-i tine pe germani intro sclavie perpetua: mental, politic, economic si financiar, sau pentru a-i face susceptibili oricarei noi forme si scheme de santaj mascat care a extorcat peste 100 de miliarde de marci de la ei in favoarea lobby-ului holocaustului si altor membri ai tribului, institutii, organizatii - si sa nu uitam statul Israel (care nici macar nu exista in timpul asa-ziselor crime comise de nazisti)?

Abuzurile etnice asupra Germaniei si a germanilor trebuie sa inceteze. Holocaustul nu este si nu a fost niciodata cum sa spus "o victimizare a evreilor". Este extorcare. Putere politica. Si bani si rasbunare si ura!

Germanii, dintre care multi nici nu se nascusera cand tragedia celui de-al 2-lea rasboi mondial a venit peste tara lor, au platit mari sume de bani in reparatii statului evreu si oamenilor - multi dintre beneficiari de asemenea nu se nascusera la vremea respectiva in care lumea stie ca a avut loc holocaustul.

Acesti germani au dreptul sa cunoasca toate faptele. Lobby-ul promotor al holocaustului prezinta cu nerusinare "faptele" in asa fel incat sa se potriveasca cu planul lor de intoleranta pentru cei care ar pune intrebari despre lipsa de constiinta, metodele subversive si scopurile, angajarea de agenti secreti, fonduri murdare, boicoturi si tratamente teroriste.

Torturarea fiecarei noi generatii de germani pentru vini imaginare sau reale ale bunicilor lor si in curand ale strabunicilor lor nu este o modalitate de a aduce pace si armonie in lume.

Ernst Zundel, in inregistrarea procesului sau, afirma ca: "persecutatii de ieri au ajuns persecutorii de azi".


4 Aprilie 1996