Documentul care urmeaza a fost preparat si publicat pe Zundelsite sub titlul
'Introduction to Revisionist Thought', in cursul primei saptamani a lunii
Ianuarie, 1996. Scopul lui era sa deschida drumul unei desbateri prin Internet
cu un alt post, Nizkor, un post favorabil lobbyurilor promotoare a teoriei
holocaustului.
Aceasta desbatere planificata a fost suspendata dupa ce Centrul Simon Wiesenthal
a aflat despre ea si a declansat imediat o ofensiva ampla, pe toate fronturile,
incepand cu un articol din New York Times, 10 Ianuarie, 1996, succedat
de 2.000 de scrisori adresate ISP-urilor si presedintilor de universitati
in incercarea de a preveni publicarea materialului revizionist pe reteaua
mondiala Web.
Ca replica la aceasta actiune de cenzura, copiii care folosesc calculatoare
si ziaristii ciberspatiului din toata lumea au preluat adapostirea lui
Zundelsite prin generarea unor "oglinzi" - altfel spus, oricine
dorea sa ajute Zundelsite-ul prelua materiale de acolo si le raspandea
la randul lui pe retea, asa precum oglinzile bine plasate raspandesc mai
departe lumina unui bec in mare parte acoperit cu un ecran. De la mijlocul
lui Ianuarie si pana la jumatatea lui Februarie se putea vorbi despre o
drama electronica in cele mai prestigioase universitati, "oglinzile-Zundel"
aparusera din senin, in mod spontan. S'au intalnit "oglinzi-Zundel"
pana si in Australia. O posibila explicatie a acestei prime rascoale in
ciberspatiul de pe Internet se poate afla in Legea Decentei in Comunicatii
- impinsa in Congresul SUA de catre anumite grupuri special interesate
insa de curand respinsa ca fiind neconstitutionala de trei judecatori din
Philadelphia. Aceasta decizie este acum la Curtea de Apel.
Lupta pentru libertatea de expresie pe Internet continua.
Ernst Zundel raspunde:
Respingerea #1:
Inainte de toate, as dori sa atrag atentia asupra catorva puncte importante
din cuprinsul detaliat si elaborat (al lui Nizkor):
1. Eu sunt descris de catre Nizkor, citand din Comisia de Supraveghere
a Serviciului Canadian de Informatii, ca un "editor prolific al literaturii
generatoare de ura". Aceasta nu este tocmai corect.
In Canada, distribuirea literaturii generatoare de ura constituie o actiune
criminala, la fel cum este jefuirea bancilor sau molestarea copiilor. Daca
dvs. ma calificati drept un jefuitor de banci in scris iar eu nu sunt un
jefuitor de banci, atunci aceasta se cheama calomnie. Daca dvs. ma calificati
drept un om care molesteaza copii, iar eu nu sunt asa ceva, aceasta se
numeste de asemenea calomnie.
M-ati calificat in scrisul electronic drept un "editor prolific de
literatura generatoare de ura". Tocmai m-ati calomniat. Eu traiesc
si muncesc in Canada de aproape 40 de ani iar niciodata nu am fost condamnat
pentru motivul de a fi publicat si/sau distribuit literatura generatoare
de ura in Canada, cu toate ca in Canada exista astfel de lucruri cum ar
fi "legile contra urii".
In fapt, diverse organisme juridice si ale politiei, in urma studiilor
extensive, m'au absolvit in mod explicit de aceasta acuzatie. Daca s'ar
fi descoperit vreo dovada, atunci inamicii mei ar fi facut totul ca eu
sa fiu acuzat si condamnat. Am fost acuzat de "raspandirea de stiri
false", o incriminare frivola si rau voitoare indreptata contra mea
de o evreica multi-milionara. Aceasta ii costa pe canadieni, printre altele,
aproximativ 6 milioane de dolari, pentru ce? Curtea Suprema a Canadei a
decis in cele din urma ca societatea ar putea sa se imbogateasca prin diversitatea
culturala si intelectuala, care include si abordari nepopulare asupra istoriei
si altor chestiuni de disconfort pentru anumite minoritati.
Mai jos, prezint pe scurt 8 puncte pentru a servi ca <"Holocaust"
Revizionism 101>. Inainte de a purcede, as dori sa declar ce inteleg
eu atunci cand ma refer la anumiti indivizi si grupari colective ca fiind
"lobbyul promotor al holocaustului".
Eu folosesc aceasta denumire generica pentru a descrie pe acei oameni care
manifesta un interes vadit in mentinerea in viata a Mitului holocaustului
si care vor actiona politic pentru a-i asigura supravietuirea.
Lobbyul promotor al holocaustului reprezinta o constructie semantica prescurtata
destinata sa sintetizeze descrierea unei componente a rasei umane, in mare
parte dar nu in totalitate alcatuita din evrei, cu caracteristici sociale
si politice aparte si identificabile, toate inchinate mentinerii si ameliorarii
unei dogme numita "holocaust".
Eu folosesc aceasta expresie pentru a sintetiza scopurile, precum in cazul
generatei "Flower" este sintetizata o cultura a tinetetii hedoniste
sau cum prin "Jet Set" se intelege categoria bogatasilor. Voi
lasa la latitudinea fiecarui individ in parte, goim sau evreu, sa hotarasca
pentru sine daca el apartine sau nu respectivului grup.
Ceea ce revizionistii prezinta mai jos constituie nivelul la care a ajuns
revizionismul in prezent. Ultimul cuvant inca nu s'a spus; el va fi rostit
atunci cand mai multi oameni de toate categoriile si pregatirile vor penetra
subiectul nebulos al "holocaustului" si vor afla pentru ei insisi
ce este si ce nu este adevarat in el.
Pentru a intelege esentialul din randurile care urmeaza, cititorii trebuie
sa inteleaga ca, dupa ani de insistente de genul: "revizionistii nu
MERITA nici o replica!" si de refuzuri de angajare in desbateri, la
inceputul acestui an fusese planificata o desbatere serioasa - sau cel
putin asa credeam noi.
Un aparat de cenzura planetar a fost deslantuit ca sa opreasca initierea
acestei desbateri. O parte din acest efort, prin rezistenta noastra, se
pare ca l-a fortat pe Nizkor sa nu se angajeze in desbatere, insistand
asupra faptului ca ei au vorbit numai de "legare". Este un lucru
nefericit ca desbaterea nu a avut loc, insa acum aceasta este apa de sub
pod. Oamenii de la Nizkor spun acum ca ei prefera sa se "lege",
deci noi ii vom lasa sa se "lege". Noi am fi legat o desbatere
adevarata in conditii de cooperare si respect mutual. Totusi, nu a fost
sa fie asa, dar de vreme ce noi am promis ca vom replica printr'o respingere,
o si facem acum.
* * *
Prin introducere, revizionismul a capatat amploarea unei miscari intelectuale
de reinviere pe cuprinsul lumii intregi. Oamenii incep sa-si puna intrebari
despre holocaust. Aceste intrebari nu sunt confortabile. Acum lobbyul promotor
al holocaustului nu mai poate ignora interesul global relativ la ADEVARATELE
fapte, care incercuiesc afirmatiile neclare apartinatoare promotorilor
"holocaustului" strigand "antisemitism". Esentialmente,
afirmatiile revizioniste pot fi grupate pe opt capitole disctincte intre
ele.
1. Revendicarea revizionista:
Holocaustul constituie o propaganda postbelica utila care a pornit asemenea unei campanii sistematice si insidioase in decursul Celui de-al doilea rasboi mondial (C2RM) ca fiind una din tacticile intrebuintate de interesele financiare pentru a strange trupe si a angaja lumea, in special America, in ceea ce sa preschimbat, in fapt, intrun rasboi fratricid. Principiul din spatele acestei propagande a fost: "Hai sa punem un inamic ca sa ucida alt inamic".
Cum sa realizat aceasta? Pe cai verificate in timp, prin mijloace de moda
veche. Propaganda sofisticata din timpul rasboiului contra unor pretinse
"atrocitati" inamice nu este un lucru nou. Ea constituie o efectiva
arma psihologica folosita de obicei pentru a inflacara soldatii, facandu-i
sa creada ca lupta pentru o cauza dreapta si patriotica. Inamicul este
demonizat prin inocularea sistematica de povesti cu atrocitati. Mass media
repeta la nesfarsit cat de crud si demonic este inamicul.
Aceasta tactica a fost utilizata de Aliati pe scara extinsa. Iata o dovada
in acest sens:
Pe 29 Februarie 1944, Ministrul britanic al informatiilor a trimis nota
urmatoare catre varful ierarhiei clericale britanice si catre BBC:
Domnule,
Sunt imputernicit de catre Minister sa va expediez urmatoarea scrisoare circulara:
Este de regula de datoria bunilor cetateni si a crestinilor piosi sa accepte orbeste ciudateniile celor asociati cu noi.
Insa vremea vine cand asemenea ciudatenii, in timp ce inca sunt negate in public, trebuiesc luate in considerare atunci cand intrarea noastra in actiune devine imperioasa. Noi cunoastem metodele de guvernare practicate de dictatura bolsevica in Rusia, de pilda, din discursurile si scrierile Primului Ministru insusi, expuse in ultimii douazeci de ani. Noi stim cum sa comportat Armata Rosie in Polonia in 1920 si mai de curand þn Finlanda, Estonia, Letonia, Galitia si Basarabia.
Asadar noi trebuie sa luam in considerare felul in care cu certitudine se va comporta Armata Rosie cand va navali peste Europa Centrala. Daca nu sunt adoptate masuri de precautie, evidentele orori inevitabile care vor avea loc vor starni o serioasa preocupare in aceasta tara.
Noi nu-i putem reforma pe bolsevici insa noi putem sa ne dam toata silinta pentru a-i feri - si pe noi þmpreuna cu ei - de consecintele faptelor lor. Desvaluirile ultimului sfert de veac vor aduce doar negatii neconvingatoare. Unica alternativa la negatii consta in deturnarea atentiei publice de la subiectul respectiv in totalitatea sa.
Experienta ne demonstreaza ca cea mai buna deturnare consta in propaganda referitoare la atrocitatile savarsite de inamic. Din pacate, publicul nu mai este la fel de susceptibil ca in zilele "fabricii de cadavre", a bebelasilor belgieni mutilati si a canadienilor crucificati.
De aceea cooperarea dvs. este respectuos reclamata pentru a deturna atentia publica de la observarea faptelor Armatei Rosii, cooperare care sa se bazeze in sprijinirea din toata inima a diverselor acuze contra germanilor si japonezilor care au fost sau vor fi puse in circulatie de Ministerul nostru.
Exprimarea credintei dvs. in acestea va putea sa-i convinga si pe altii.
Sunt, domnule, supusul dvs. slujitor,
H. Hewet, Secretar Asistent
Exista si un post scriptum, dupa cum urmeaza:
Ministerul nu poate intra in nici o corespondenta de nici un fel cu privire la comunicarea ce trebuie prezentata doar persoanelor responsabile.
(Rozek, Edward J., Allied Wartime Diplomacy: A Pattern in Poland, John Wiley and Sons, NY. pag. 209-210).
Acesta este un document destul de surprinzator. Scrisoarea de fata constituie
evidenta clara ca in decursul Celui de-al doilea rasboi mondial, Aliatii
intrebuintau propaganda despre atrocitati contra Germaniei lui Hitler cu
scopul de a deturna atentia propriilor popoare de la observarea atrocitatilor
comise in primul rand dar nu in mod exclusiv de catre Armata Rosie - "tovarasii"
lor de drum - pe parcursul invadarii Europei cand rasboiul lui Hitler se
apropia de sfarsit.
Sa remarcati, totusi, ca nimic din continutul acestei scrisori nu aminteste
de gazarea oamenilor.
De ce nu? Pentru ca propaganda prosteasca despre atrocitati este cu totul
altceva. Varianta camerelor de gazare a plutit la inceput ca un fel de
test al propagandei dar sa renuntat repede la ea, fiind apreciata ca "neplauzibila".
Daca fictiunile cu atrocitati se umfla atat de mult, nemasurat si neplauzibil,
astfel incat sentimentele si gandirea oamenilor pur si simplu nu le pot
inghiti, atunci nu mai este in interesul conducatorului armatei sa propage
o asemenea "crima".
Aceasta a fost situatia initiala cu varianta "camerelor de gazare".
In fapt, Ministerul britanic al informatiilor ceruse dintru inceput clerului
britanic sa ajute la raspandirea povestii cu "camerele de gazare"
- care se afla deja inclusa in planurile de propagare ale Ministerului.
(Rozek, Edward J., op. cit., pp. 108-110). Cu toate acestea, de la bun
inceput, judecata fiind ca prea problematica si stranie, varianta a fost
repede retrasa considerandu-o ca pe o potentiala incurcatura strategica.
Unele dintre asa-zisele "crime" mai "mici", pe care
oamenii ar fi putut sa le inghita, au supravietuit si sau desvoltat pentru
o vreme, atat in perioada Primului RM, cat si pe parcursul C2RM, unele
pentru perioade mai lungi, altele mai scurte.
De exemplu, multi din oamenii apartinand mai vechilor generatii, atat din
America precum si din Europa, inca mai tin minte macabra propaganda de
rasboi Aliata din timpul Primei conflagratii mondiale care sustinea chestiuni
de genul "fabricilor germane de facut sapun din cadavre", "manutele
smulse ale bebelasilor belgieni", "soldatul canadian crucificat"
- toate aceste povesti dovedite mai tarziu ca fiind minciuni, iar pentru
unele chiar oamenii de stat ai Ailiatilor au cerut germanilor scuze dupa
rasboi.
Unii þsi mai amintesc chiar de incredibila, isterica afirmatie facuta
de, pe atunci guvernatorul statului New York, in 1917-18 (!), cum ca germanii
"exterminasera milioane de evrei".
Chiar mai graitoare este afirmatia despre cele "sase milioane"!
(Glynn, Martin, Crucifixion of the Jews Must Stop, The American Hebrew,
31 Oct. 1920).
Deci intelegeti - povestea celor "sase milioane" este veche.
Foarte veche.
Ea a fost trambitata inainte. Intro carte recenta, intitulata Keystone
of the New World Order: The Holocaust Dogma of Judaism, autorul Ben Weintraub
precizeaza ca numarul comporta, de fapt, o semnificatie mitica datorita
fundamentarii sale pe isvoare cabalistice. (Weintraub, Ben, The Holocaust
Dogma: Keystone of the New World Order, Cosmos Publishers, 1994).
Din pacate, a fost nevoie de o populatie atat de credula, sistematic educata
fals, asa cum este astazi, cuplata cu neobosita spalare a creierelor (brainwashing)
de catre o mass media coruptibila si aservita puterii, pentru a perpetua
minciuna peste decenii. In timpul Primului rasboi mondial nu exista mass
media electronica. Dupa Cel de-al doilea rasboi mondial - C2RM, acest basm
de buzunar a fost scos de la naftalina si asvarlit din nou contra poporului
german.
Masiva ofensiva psihologica a inceput realmente doar odata cu serialul
tv de fictiune Holocaust, prezentat in lumea larga la cca. 100 de milioane
de spectatori. Apoi a urmat Lista lui Schindler. Au mai existat mii de
alte productii cu un impact mai putin vicios, insa, adunate la un loc,
cu potential distructiv.
Sa fim bine intelesi asupra acestui punct: Nimeni nu ar fi ezitat sa exploateze
povestea "gazarilor", chiar si in perioada rasboiului, daca ea
ar fi parut plauzibila. Cu toate acestea, chiar in plin rasboi, conducatorii
natiunilor Aliate - Churchill si Roosevelt, precum si ierarhia catolica,
inclusiv Papa Pius al XI-lea - cunosteau de la diversele lor agentii de
informatii, spioni pe teren, infiltrati cu radio transmitatoare in interiorul
diferitelor lagare (inclusiv soldati, preoti, duhovnici ai militarilor
din zona, politie si personal de paza) ca nu aveau loc exterminari organizate
in masa prin gazare ori prin orice alte mijloace in interiorul lagarelor
de concentrare.
Cum de stiau ei?
Liderii aliati detineau fotografii aeriene detaliate, iar nici una dintre
acestea nu se potrivea cu afirmatiile isterice ale agitatorilor sionisti
precum rabinul Stephen Wise si altii de prin lume. Pur si simplu nu era
adevarat. Nu au avut loc gazari de oameni - ci doar de paduchi! Povestea
era ca un schweizer cu multe, multe gauri. Si era apreciata ca fiind discutabila,
problematica.
In consecinta, conducerea aliatilor a inlaturat in mod explicit orice referinta
la "camerele de gazare" din propaganda despre atrocitatile inamice
pe care o desvolta pe parcursul rasboiului, acestea disparand pana si din
depesele diplomatice, pentru ca nu exista nici o dovada. (Allied Diplomacy
in Wartime, Samisdat Resource Book, pp. 108-110).
In August 1943, aliatii decid in mod oficial sa nu faca o afirmatie explicita
cu "camerele de gazare" in contra nazistilor in cadrul unei declaratii
date publicitatii pe motiv ca "dovezile sunt insuficiente pentru a
justifica declaratia privitoare la executia in camere de gazare".
(Foreign Relations of the United States Diplomatic Papers, 1943. Samisdat
Resource Book).
Astfel, aliatii si Papa nu aveau nevoie sa nege ceea ce nici nu avusese
loc - cu exceptia creierelor infierbantate ale sionistilor care se "victimizau"
ca nimeni altcineva cu scopul crearii statului Israel si a obtinerii avantajelor
politice postbelice (inclusiv sumele masive platite lor ca reparatii de
catre Germania), caci numai ei aveau nevoie de acuzatia de genocid contra
evreilor.
Iar, dupa cum noi vom explica mai detaliat, procesele de la Nuernberg se
bazau pe acele acuzatii. Sionistilor le trebuia o condamnare, astfel incat
sa forteze prin culpabilizare obtinerea de fonduri de la guvernul Quisling
creat de aliati.