3. Revendicarea revizionista:
Numarul victimelor holocaustului este iresponsabil exagerat.
Multi, multi oameni de toate nationalitatile au disparut in rasboi si nu
pot fi incadrati aici. Unii zac in cenusa oraselor germane bombardate de
aliati fiind arsi in cladirile prabusite, altii au fost incinerati in incendiile
provocate de bombele aliatilor, multi altii au pierit in Gulagurile rusesti
la mult timp dupa ce focul a incetat. E necinstit si incorect sa se afirme
- asa cum in mod frecvent se face - ca o persoana care nu poate fi gasita
(descoperita) a pierit intrun genocid sau chiar mai rau, printro gazare.
De fapt holocaustul este cea mai buna exemplificare a teoriei "mortii
dovedite prin istorisirile a sute de supravietuitori".
Ganditi-va numai!
Mass-media este plina de "organizatii ale supravietuitorilor"
care exista in toate orasele mari ale lumii vestice - din Toronto in Johanesburg;
din Rio de Janeiro in Los Angeles. Este suficient sa spunem ca Germania
a platit peste 4.300.000 de pensii si cereri de restituire, 40% dintre
beneficiari traiesc sau au trait in Israel. Altii sunt cu radacini evreiesti
dar au ales sa traiasca in alte parti ale lumii.
Daca atatea milioane de evrei au murit de mana germanilor, de ce atat de
multi supravietuitori?
Oficialii holocaustului l-au citat adesea pe Jacob Robinson, "istoric"
si "jurist internationalist" referindu-se la el ca la o prima
sursa de informatie autorizata asupra a ceea ce s-a intamplat cu evreii.
J.R. era de fapt un evreu est european mincinos, neonest, avand un plan
diabolic. El a fost creatorul "conceptului revolutionar" al ideii
Procesului de la Nuernberg intentat liderilor Germaniei si totodata a "schemei
de reparatii" germane.
In conformitate cu Nahum Goldman, fostul presedinte al Congresului Mondial
Evreiesc (CME):
"In afara de intalnirea mea cu supravietuitorii lagarelor de concentrare
dupa eliberare, m-am intors doar oficial in Germania pentru a-l intalni
pe cancelarul Adenauer si pentru a deschide negocierile asupra reparatiilor.
Acestea constituie o inovatie extraordinara in termenii legii internationale.
Pana atunci, cand o tara pierdea un rasboi, aceasta platea stricaciunile
celui victorios, dar era o chestiune intre state, intre guverne. Acum,
pentru prima oara, o natiune trebuia sa plateasca reparatii atat indivizilor
obisnuiti cat si statului Israel, care nu exista legal in timpul crimelor
lui Hitler. De asemenea trebuie sa recunosc ca ideea nu imi apartine.
In timpul rasboiului CME crease un institut al Afacerilor Evreiesti in
New York (al carui cartier general este acum in Londra). Directorii acestuia
erau doi mari juristi evrei lituanieni, Jacob si Nehemiah Robinson. Multumita
lor, Institutul a elaborat doua idei complet revolutionare: Tribunalul
de la Nuernberg si reparatiile germane (Goldman, Nahum, The Jewish Paradox,
Grosset and Dunlop, 1978, p. 122).
Doi cu doi fac patru.
Cererile de reparatii erau bazate pe un numar de victime - ca un fel de
cerere de asigurare dupa prabusirea unui avion si incendiul consecutiv.
Sa platit pentru ca acest numar sa fie mentinut ridicat. Nu e nici un mister
in asta.
Acum incercati sa va imaginati o comapnie de asigurari care are de platit
pentru un incendiu in care se presupune ca anumiti membri ai unei familii
au pierit. Nu trebuie sa fi om de stiinta pentru a vedea ca daca acea companie
de asigurare nu are anumite documente ca de pilda: "cine era de fapt
inregistrat þn acel avion...? - un non-existent unchi sau matusa
"victima" sar putea materializa si sa defraudeze compania de
asigurari. Aceste lucruri se cunosc, sau intamplat cu unele companii de
asigurari.
A insista la nesfarsit pe tema neadevarata a <Protocolului de la Wannsee>
(din 20 Ianuarie 1942) repetand fara temei si subliniind planurile naziste
de a "anihila evreii europeni" dovedeste o cumplita si naiva
credulitate. Chiar si expertul in holocaustul evreiesc, Yehuda Bauer de
la Universitatea evreiasca din Ierusalim a spus ca Wannsee a fost o intalnire
ce cu "greu poate fi numita conferinta" si ca "putine din
cele care sau spus acolo au fost executate in detaliu".
Aici aveti un extras cu subtitlul: Respingerea importantei Wannsee-ului,
din Canadian Jewish News, Ianuarie 30 1992:
"In public inca se repeta din timp in timp stupida poveste ca la Wannsee
sa planuit exterminarea evreilor. Wannsee nu a fost decat o treapta in
desvaluirea procesului crimei in masa." Potrivit New York Times din
12 Nov. 89 (Bauer) a adaugat ca el nu ar vrea sa "adauge graunte la
moara denigratorilor holocaustului: "ei pot adauga, stiti dv...."
(Auschwitz Revizionism: An Israeli Scholars Case, NYT, Nov. 12, 1989).
Ei au facuto si o fac in continuare.
Astfel, ei "psihanalizeaza holocaustul". Sa luam de pilda Auschwitzul.
Conform dr. Faurisson, in Dec. 10, 1995, avem aici o imagine (grafic):
(In acest grafic, "bar"-ul cel mai inalt il reprezinta 9 milioane
de persoane, iar "bar"-ul cel mai mic -630.000-710.000 din care
470.000-550.000 se presupune a fi fost evrei. Pentru verificarea ambelor
surse de cifre, vezi documentul textual al Dr. Faurisson, Apendice A).
Numarul tot mai mic al victimelor Auschwitzului da nastere scepticismului,
in oameni care opun bunul simt acestei topici.
Yehuda Bauer, unul dintre promotorii holocaustului, admite falsul cifrei
de 4 mil. intrun articol din Nov. 1989, facand comentariul asupra crudei
manipulari a numarului victimelor Auschwitzului de catre propaganda Sionista
si Comunista si alti mincinosi de acest fel. (Auschwitz Revisionism: An
Israeli Scholars Case, Nov. 12, 89).
Sa mentionam aici si Crucea Rosie. Aceasta asa-zisa organizatie umanitara
are mult de-a face cu faptul ca cifrele sunt atat de departe de realitate.
Crucea Rosie a jucat un rol ignobil. In timpul si mai ales dupa rasboi
cand a elaborat povestile despre "atrocitatile naziste si diferite
statistici" (vezi marturia sub juramant a lui Charles Biederman in
Procesul Zundel, Au murit in realitate sase milioane? Report of the Evidence
in the Canadian "False News" Trial of Ernst Zundel -1988'. Editat
de Barbara Kulaszka, pp. 80-84).
Mai jos va ofer doua extracte din aceasta marturie, asa cum au fost adunate
in transcrierea lui Zundel de av. Barbara Kulaszka in cartea ei: "Au
murit intradevar 6 milioane?"
"Accesul la documente era limitat de catre Intelegerile de la Bonn
in 1955 pentru fostii persecutati sau succesorii lor legali, pe baza faptului
ca erau documente legate de persoane individuale si deci nedeschise pentru
public (11-2497, 2498). Cuvintele folosite de Intelegerile de la Bonn erau
ca arhivele erau "evaluabile doar de fostii persecutati sau de succesorii
lor legali (12-1676). Singura exceptie de la aceasta regula, dovedita a
fi sub intelegeri, a fost pentru reprezentantii oricaruia din cele zece
guverne Aliate, ale caror corpuri supervizoare aveau dreptul sa studieze
documentele (11-1497). Orice cerere a unuia din cele zece guverne pentru
acces era revazuta de catre directorul ITS (Internal Tracing System). Daca
Directorul o gasea nejustificata, el pasa cererea Comisiei Internationale
pentru decizia finala. Nu si-a amintit nici o cerere a Israelului care
sa fi fost respinsa (12-2711).
Cu alte cuvinte, Israelul putea vedea datele, dar cercetatorii si istoricii
germani nu.
Domnul Wiesenthal, probabil putea.
Transcrierea sumarizata a procesului conform Kulaszka continua:
Biedermann confirma ca asa cum in 31 Dec., 1989, numarul total al mortilor
inregistrat de Biroul registrului Special si diferite alte registre, era
de 373,468 (11-2515). Aceasta cifra reprezenta certificate de deces eliberate
pentru cererile primite, si se bazau pe inregistrarile lagarelor Naziste
in timpul rasboiului (11-2516, 2517).
Biedermann este de acord ca la o conferinta internationala tinuta de Comitetul
International al lagarelor in Viena 1977, directorul ITS Albert Cocatrix
a tinut o cuvantare in care indica faptul ca cele 357.190 nume de persoane
care au murit in lagarele de concentrare au fost inregistrate de Biroul
Registrului Special. Biedermann confirma ca acest numar provine actual
de la ITS (12-2640., 2646). El subliniaza de asemenea ca aceste cifre rezulta
din numarul cererilor. Daca intreaga familie a murit nu a mai existat nimeni
care sa depuna o astfel de cerere. Pe de alta parte ITS detinea documentatie
completa doar pentru doua din cele 22 de lagare de concentrare. Pentru
celelalte avea documentatie partiala sau deloc. Asadar daca o cerere era
facuta pentru o persoana care se presupunea ca a murit in unul din aceste
lagare, ITS nu avea nici o inregistrare care sa justifice o cerere catre
Registrul Special pentru un certificat de deces (12-2647).
E ridicol de simplu. Jocul cu cifrele pe care se bazau cererile de reparatii
poate fi abandonat odihnei maine.
Crucea Rosie, prin al ei International Tracing Service Arolson, condus
de delegatul Crucii Rosii Charles Biedermann, detine importante informatii
asupra "chiriasilor" (locatarilor) tuturor lagarelor de concentrare
care au trecut prin lagare de concentrare civile sau de prizonieri de rasboi
ale germanilor.
Aceste 14 milioane de materiale informative ar putea fi astazi prin tehnologia
computerizata, OCR software etc. sa fie cernute, categorisite, analizate
si reverificate. In foarte scurt timp aceste informatii ar putea fi facute
accesibile publicului, lucru care ar pune punct tuturor abuzurilor, interpretarilor
eronate si falsificarilor adevaratelor cifre ale "victimelor nazistilor".
Guvernul german poate ar fi trebuit sa verifice registrele de "incarcerati"
cu 50 de ani in urma. De ce nu sa facut asta? Un bun raspuns ar fi acela
ca sar fi aratat intregii lumi ca sau facut cereri de reparatii false si
ca sau platit miliarde care au fost colectate (de la cetateni) fraudulos
pentru o lunga perioada de timp.
Exista scrisori de la Arolson Tracing Service care in final dau o partiala
posibilitate de a zari ceea ce este permis din arhivele acelea. Crucea
Rosie, prin acceptarea sus-numitelor intelegeri ale celor 10 natiuni sau
mandatelor prin care se administreaza aceasta macabra dar importanta mostenire
a C2RM (Cel de al 2-lea Rasboi Mondial), a devenit complice de voie in
impiedicarea cercetarilor, si in fond ascunde fapte istorice.
Afirm, fiind inregistrat, ca Crucea Rosie in mod deliberat ridica un zid
de piatra in calea cercetarilor oneste asupra unuia din cele mai triste
capitole din istoria omenirii. Daca Crucii Rosii ii displace aceasta critica
justificata, sa iasa din aceasta afacere de ascundere a adevarului de cautarile
publicului.